De Alexandru Cristian
Cel mai înălţător sentiment este cel al iubirii. A iubi înseamnă a împărtăşi cu ceilalţi ce simţi tu, a putea simţi ce au trăit ei, a te împărtăşi din ceilalţi. O definiţie creştinească a iubirii este că iubirea nu se declamă sau se recită se simte şi se trăieşte, iubirea trebuie să fie activă, să aibă viaţă.
Iubirea poate fi umbrită de sentimente întunecate, de gânduri ce o pot distruge.Boala comună a tuturor îndrăgostiţilor este gelozia.Acest sentiment infantil care poate produce o serie de nedreptăţi şi nenorociri.De ce este un sentiment infantil?Pentru că este atributul unui copil, un copil este fascinat de jucăria sa şi dacă i-o iei începe să se revolte cu toată fiinţa sa.Cei care iubesc infantil, confundă persoana iubită cu o jucărie. Aceea fiinţă iubită sau adorată este un om cu gândurile, cu trăirile sale, nu o jucărie care să te asculte la fiecare pas.Geloşii sunt oameni foarte singuri, iar iubirea îi face groteşti.
Tunelul unui om este singurătatea sa, este ceva obscur, solitar spune în citatul de la începtul romanului Tunelul(El Tunel) Ernesto Sabato.Tunelul este un drum întunecat, unde în capăt o lumină crepusculară, se arată.Oare la capătul lui este chiar o lume sau este impresia lăsată de speranţa omului de a găsi lumină, o Fata Morgana ce nu aparţine unui deşert.
Pictorul Juan Pablo Castel este un solitar, un om îndrăgostit de opera sa. Un pictor extrem de ciudat, unul care lipsea de la toate vernisajele sau expoziţiile de pictură.Îndrăgostit de o tânără care îi priveşte tabloul, Maria, acesta va dezvolta o obsesie cu un clar substrat sexual ce-l va duce la nebunie.Fascinaţia este reliefată în dorinţa de a o urmări peste tot.Este o dorinţă de posesivitate nestăpânită.Este necesar, este necesar îşi spune, este necesar să fie lângă el, să o simtă.Pictorul simte că această fiinţă este legată de el prin ceva metafizic că de ea se va lega un fapt pe care-l va făuri în viitor.Între mine şi această fiinţă este o legătură tainică spune Juan Pablo Castel, aş adăuga o legătură mortală.Orbit de gelozie şi plin de furie acesta o va omorâ pe Maria, după un proces interior descris admirabil de Ernesto Sabato. Un suflet chinuit de fantasme este un suflet posedat, iar sufletul pictorului era obsedat de ideea de a avea.
Romanul este scris la persoana întâia, este o confesiune cutremurătoare a unui om care iubeşte cu pasiune dar care se transformă în ucigaş.Un om care nu-şi poate stăpâni instinctele, un om prins în tunelul său.Tunelul său este construit de gelozie, gândul posesiunii i-a transfomat mintea într-un tunel, într-un labirint clar-obscur din care nu mai poate să iasă.Este scris alert, reflecţia se combină cu scrierea activă, intensă, este scris din pasiune.La fiecare rând simţi că eşti alături de personaj, prevezi că se poate întâmpla o nenorocire dar speri că nu.
Titlul este laitmotivul romanului, un tunel care a pus stăpânire pe fiinţa sa, care i-a întunecat judecata.O iubire care a fost ucisă în tunelul minţii sale, din tunel a ieşit o furie oarbă condusă de o pulsiune erotică obsesiv-maladivă amestecată cu un comportament obsesiv-compulsiv.
Ernesto Sabato a reuşit o arheologie a crimei, a descris fiecare element ce poate duce la crimă şi totuşi ca în orice sit arheologic rămân lucruri de explorat şi lucruri care nu se pot explica. Forarea în adâncul minţii umane este cel mai greu lucru de pe pământ, pentru că mintea se confundă adeseori cu inima.
Acest volum poate fi comandat în limba spaniolă aici:
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply