Primul înţelept al creştinismului, Apostolul Pavel, spunea despre dragoste că este îndelung răbdătoare şi cu bunătate, de pizmă şi laude străină, nu cunoaşte mândria şi nu e cu necuviinţă; folos nu caută, mânie nu aprinde şi la rău nu gândeşte; plânge fărădelegea şi de adevăr se bucură.
Dragostea s-a arătat însă, în istorie, capricioasă, pizmaşă, necuviincioasă, nu de puţine ori interzisă. Totuşi, există mari poveşti de iubire care au depăşit toate obstacolele, inclusiv pe cel al timpului. Poveşti a căror frumuseţe rămâne întreagă după decenii sau chiar secole. Poveşti în care mesajele nu ajung la destinatar instantaneu, dar se bucură de acea căldură umană după care cu toţii tânjim uneori. Poveşti cu protagonişti pe care ne-am dori oricând să-i vedem în carne şi oase. Pe cele mai frumoase abia aşteptăm să vi le arătăm, în noua colecţie “Iubiri de altădată” a Editura ALLFA. Detalii şi multe surprize în curând!
Scriitorul italian Edmondo de Amicis nu şi-a lăsat deoparte vocaţia de pedagog în niciunul dintre romanele scrise, nici măcar atunci când tema centrală a fost iubirea. Cu tact şi răbdare, povestea de faţă ne poartă discret printr-o lecţie despre tenacitate şi devotament predată de un maestru al naraţiunii simple şi mişcătoare.
Don Celzani, un secretar trecut de „prima tinereţe”, se îndrăgosteşte de o tânără profesoară de gimnastică. Deşi este un om iubit de toată lumea şi are o educaţia monahală care îi influenţează fiecare gest, pare complet incapabil s-o cucerească pe domnişoara Pedani. Iar când bârfele şi invidia îl urcă în caruselul greu de oprit al criticii celor din jur misiunea lui tinde să devină imposibilă. Şi totuşi, Iubire şi gimnastică nu este povestea unui eşec.
Puţină lume îl cunoaşte pe Alphonse Daudet altfel decât ca autor al Piciului şi al isprăvilor lui Tartarin din Tarascon. În opera acestui maestru francez al literaturii găsim însă texte de o cu totul altă factură, printre care se numără şi pseudoromanul de faţă, care constituie o frumoasă poveste ţesută din firele preţioase şi distincte ale iubirilor artiştilor.
Odă sarcastică închinată iubirii, Soţii de artişti este o colecţie de tablouri ale unor căsnicii în care dragostea îmbracă cele mai diverse chipuri şi se îndreaptă spre destine diferite şi adesea imprevizibile.
Cum arată iubirea într-o familie boemă? De ce se stinge dragostea unor artişti lirici care alcătuiesc un cuplu pe scenă? Cât de greu îi este unui sculptor să dăltuiască gelozia consoartei? La astfel de întrebări Daudet răspunde cu exemple împletite sublim din tragic şi comic, fermecându-şi cititorii prin uşurinţa cu care stăpâneşte viaţa personajelor admirabile.
Povestirile lui Cehov au rămas şi vor rămâne în istoria literaturii graţie geniului cu care scriitorul rus impune personaje şi istorii memorabile. Ironic şi călduros, nestăpânit şi discret în acelaşi timp, autorul creează cu uşurinţă tablouri mişcătoare, menite să rămână vii în memoria cititorului.
În volumul de faţă suntem invitaţi să descoperim dacă un „Te iubesc!” şoptit poate fi ţinut minte o viaţă întreagă, cum arată dragostea când el locuieşte în Moscova iar ea în Sankt Petersburg, cât de rău se poate îndrăgosti un burghez fără calităţi de profesoara care îl învaţă franceză şi, bineînţeles, ce rol joacă laitmotivul poveştilor de dragoste eşuate – bănuiala – în relaţia dintre viaţă şi moarte. Cele opt iubiri povestite de Cehov au stârnit şi vor stârni întotdeauna o serie vastă de ecouri în inima celui care le citeşte.
Prea puţin cunoscut în Europa, Machado de Assis este un pionier al literaturii braziliene care ocupă şi astăzi un loc de cinste în listele şi topurile alcătuite de critici şi de cititori deopotrivă. Fin psiholog şi maestru al povestirii atent dozate în pagină, autorul ne poartă cu o uşurinţă cuceritoare prin viaţa unui personaj pentru care fericirea pare să fi fost doar un lucru prea greu de suportat.
Betinho şi Capitu, doi tineri din Rio de Janeiro, depăşesc împreună toate obstacolele aşezate în calea iubirii lor: cariera de preot hărăzită lui Betinho de către mama lui încă de la naştere, diferenţele de clasă socială, intrigile familiale şi capriciile sorţii. Când cei doi reuşesc să se căsătorească, viitorul pare străjuit de aura fericirii perpetue. Şi totuşi, această capodoperă a literaturii de dragoste este cronica unei iubiri care depăşeşte graniţele vieţii, dar se răneşte în cel mai comun ghimpe – al geloziei. Treptat, Betinho se transformă în Dom Casmurro („Ursuzul”) construindu-şi cu meticulozitate destinul tragic al unui om ce pare urmărit de vocaţia nefericirii.
Edith Wharton îşi demonstrează măiestria prin fineţea psihologică prezentă inclusiv în descrierile vii ale peisajelor invernale. Tensiunea emoţională se desfăşoară în gesturi mici, dar semnificative, fierbe în tăceri tăioase, iar presentimentele se ascut în umbrele nocturne proiectate pe chipuri. Minuţiozitatea care stă la baza acestui microroman conferă culoare şi contur personajelor, învestind proza lui Wharton cu un suflu autentic şi formidabil.
Un inginer ajuns temporar în Starkfield, târguşor aspru şi lipsit de orice perspective din America secolului XIX, devine obsedat de povestea lui Ethan Frome, localnic taciturn al cărui corp poartă cicatricele unui „accident“ misterios. Destinul lui nefericit se dezvăluie treptat. Silit să-şi îngrijească părinţii bolnavi, Ethan îşi întrerupe studiile şi se întoarce în Starkfield, apoi se căsătoreşte cu Zenobia, o femeie ursuză şi neatrăgătoare. Frome trăieşte încarcerat într-un spaţiu îngheţat al muţeniei, al resentimentelor ascunse şi nerostite. Mattie, o orfană primită în casă ca slujnică, îl ajută să supravieţuiască emoţional prin tinereţea şi drăgălăşenia ei. Îndrăgostit, Ethan săvârşeşte un gest disperat, menit să elibereze cuplul de constrângerile unei existenţe austere.
Asemenea lui Dostoievski, Turgheniev îşi înzestrează personajele cu o intensitate aproape dureroasă şi trăiri sufleteşti transcendând proza prin delicateţe, regret şi o nesfârşită tandreţe.
Zinaida, capricioasa fiică a unei prinţese scăpătate, este adorată mulţi bărbaţi, însă, din nesăbuinţă, se lasă cucerită de un bărbat căsătorit.
Susanna este curtată de Fustov, dar sinistrul tată vitreg al fetei le împiedică uniunea. Fiică ilegitimă a unui boier lipsit de căldură sufletească, rămasă la mila rudelor fără scrupule, fata se îndrăgosteşte de vărul ei. Cuplul este separat cu forţa, iar noul pretendent al Susannei dispare brusc din oraş. Apoi intervine o tragedie.
Asia e o adolescentă neobişnuită, aflată în voiaj în străinătate. Îndrăgostit de fata enigmatică şi imprevizibilă, naratorul ajunge să se confrunte cu o dilemă.
Aceste trei idile de tinereţe sunt adunate într-un volum vibrant, plin de prospeţime. O aură de nostalgie şi regret le însoţeşte, gravându-le pentru totdeauna în memoria celor trei povestitori.
Jane Austen a intrat în istoria literaturii cu operele sale de maturitate, cu personaje şi situaţii bine conturate, naraţiuni în care temele centrale sunt iubirea şi viaţa interioară a femeilor, dar şi convenienţele absurde ale epocii. Volumul de faţă, alcătuit din scrieri de tinereţe, îi dezvăluie cititorului o altă Jane Austen. O autoare care foloseşte ironia muşcătoare şi comicul absurd pentru a demola dintr-o singură lovitură convenţiile literaturii din perioada romantică şi tiparele de comportament din societatea acelor vremuri.
Scrise sub forma unor romane epistolare, „Dragoste şi prietenie“ şi “Castelul Lesley” scot la lumină tipuri umane pentru care iubirea nu reprezintă decât o altă cerinţă a vieţii sociale. Parodii exuberante ale cultului sensibilităţii, ele oferă pasaje savuroase, prin care tânăra autoare îşi anunţă fenomenala voce literară conservată intactă până astăzi.
O prezenţă delicată şi discretă în viaţa personală, Gib Mihăescu este un artist al imaginarului, al lumii „semnelor“. Cu o scriitură structurată, dar tensionată până la paroxism, el creează o lume în care teama nemotivată de moarte şi de singurătate îi poartă personajul chiar spre acel deznodământ care îi produce neliniştea.Negrişor este obsedat de domnişoara Eleonora – femeia cu tenul ciocolatiu – şi se refugiază în imaginaţie. Gelos pe rivalul său Modreanu, îl ucide în închipuire, aflând mai apoi că acesta a fost găsit mort şi în realitate. Dar spectrul acestuia apare în viaţa reală, încurcând planurile lui Negrişor de a trăi experienţa erotică cu femeia atât de dorită…
Ford Madox Ford, autor aproape necunoscut în spaţiul literar românesc, uimeşte prin forţa prozei sale, dar şi prin profunzimea psihologică a personajelor, al căror registru emoţional cuprinde atât inocenţa imaculată, cât şi gelozia otrăvită.Două cupluri aparent ideale se împrietenesc într-o staţiune din Europa. Edward reprezintă ofiţerul ideal, chipeş, generos şi blând. Leonora e o doamnă în adevăratul sens al cuvântului, iar Florence e o tânără cultă şi plină de viaţă. Însă pojghiţa de respectabilitate, perfecţiune şi devotament ascunde o ţesătură primejdioasă şi fragilă de minciuni, adulter, pasiuni chinuitoare, disperare şi încrâncenare.
Pe măsură ce povestea soţilor Ashburnham şi a cuplului Dowell se desfăşoară în mintea cititorului, în urmă rămâne interogaţia amară a unuia dintre personaje: „Unde sunt toate fiinţele strălucitoare, fericite şi neprihănite din lumea asta? Unde-i fericirea?“
Ford Madox Ford (1837-1939) a fost un autor de romane, poet şi redactor britanic. Ford s-a implicat în propaganda britanică de război şi a lucrat pentru Biroul Propagandei de Război împreună cu alţi savanţi şi scriitori cunoscuţi ai vremii, printre care John Galshworthy. S-a înrolat în armată la 41 de ani şi a fost trimis să lupte în Franţa. Experienţele sale pe câmpul de luptă i-au inspirat tetralogia Parade’s End (Sfârşitul paradei, 1924-1928). Cea mai cunoscută operă a sa rămâne romanul The Good Soldier (Un soldat de nădejde, 1915), pe care prestigioasa revistă The Observer l-a inclus în lista celor o sută cele mai bune romane ale tuturor timpurilor.
Matilde Serao este una dintre cele mai prolifice şi mai cunoscute scriitoare italiene ale sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX. Romanele şi povestirile ei sunt o frescă a societăţii italiene, în special a celei din sudul Italiei şi din Napoli, atingând, cu subtilitate şi spirit analitic, teme dintre cele mai diverse, precum condiţia femeii într-o societate patriarhală, sărăcia, corupţia şi convenţiile sociale.
Poveşti de iubire, trădări, rivalităţi, emoţii şi pasiuni ascunse – povestirile din Floarea pasiunii se perindă prin faţa ochilor cititorilor ca o galerie de filme de scurt metraj în stil romantic şi moralist. Imagini vii, decupaje care surprind o epocă, un mod de a simţi şi de a iubi făcut din speranţe, deziluzii şi eşecuri. De la scriitorul care nu va deveni niciodată faimos pentru că nu poate să îşi omoare eroinele, până la soţia devotată, care îşi sacrifică fericirea pentru a-şi respecta angajamentul matrimonial, personajele lui Matilde Serao sunt prinse fără scăpare între tumultul lor interior şi moravurile sociale rigide ale epocii.
George Sand a fost la fel de faimoasă pentru romanele sale, ca şi pentru independenţa ei „nefeminină“, obiceiul de a purta haine bărbăteşti şi poveştile de dragoste cu artişti celebri, cum ar fi Alfred de Musset şi Frédéric Chopin. Opera ei este de obicei împărţită în trei perioade, prima de un romantism intens, în care este încadrat şi romanul „Ea şi el“, a doua marcată de interesul ei pentru mişcările umanitare progresiste, iar a treia, cea a aşa-numitelor romane „rustice“.
Guy de Maupassant aduce de această dată în faţa cititorului douăzeci şi două de poveşti de dragoste, scene de viaţă decupate din tulburătorul secol XIX francez, ca un fin analist al moravurilor, fără prejudecăţi, dar în acelaşi timp fără să cadă pradă idealismului.În istorisile lui Maupassant, fie că este surprinsă iubirea interzisă, iubirea pătimaşă sau, dimpotrivă, naivitatea, ascunzişurile sufleteşti răzbat la suprafaţă, iar tragicul devine el însuşi personaj în aceste scurte episoade de viaţă. Maupassant nu s-a sfiit să abordeze cele mai controversate teme pentru vremea sa, dragostea îmbrăcând diverse forme, încântând cititorul cu situaţii dintre cele mai neaşteptate.
Kurban Said subjugă cititorul cu gustul atemporal, aspru şi sofisticat al Asiei. Farmecul misterios al tradiţiilor şi preceptelor musulmane, chemarea irezistibilă a stepei şi a mării se desfăşoară asemenea unui opulent covor de Isfahan, prin descrieri delicate, elaborate.
În ajunul Primului Război Mondial, în Baku, Azerbaidjan, Ali Han Şirvanshir este un elev de liceu care se trage dintr-o familie musulmană aristocrată şi mândră. Tânărul e îndrăgostit de încântătoarea Nino Kipiani, o frumoasă prinţesă gruzină. Deşi tatăl lui Ali susţine trup şi suflet stilul de viaţă asiatic, băiatul cunoaşte valorile europene învăţând într-un liceu rusesc şi întreţinând o relaţie tandră cu o creştină, adeptă convinsă a Occidentului. Când războiul le ameninţă viitorul, Ali trebuie să aleagă între devotamentul faţă de patrie şi dragostea pentru Nino.
Ali şi Nino este o poveste de dragoste arhetipală, care se distinge prin atmosfera exotică, demnă de O mie şi una de nopţi, dar şi prin abordarea unui subiect modern: eternul conflict al civilizaţiilor.
Premiul Nobel pentru Literatură, 1905“pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic“
„S-a spus că Polonia ar fi moartă, secătuită, înrobită, dar iată aici dovada vieţuirii şi a triumfului ei. Ca şi Galileo, oricine va fi obligat să gândească: E pur si muove când, în faţa ochilor întregii lumi, acest omagiu va fi acordat însemnatului patrimoniu al Poloniei şi geniului său.
Acest omagiu nu mi-a fost acordat mie − pentru că pământul Poloniei este roditor şi nu duce lipsă de scriitori mai buni decât mine −, ci patrimoniului polonez şi geniului polonez.”
Henryk Sienkiewicz, Discurs rostit la Banchetul Nobel,
Stockholm, 10 decembrie 1905
Stempeniu este un lăutar vestit, după care suspină toate fetele din ţinutul Ucrainei. Nu există nuntă de oameni înstăriţi la care el să nu fie chemat să-şi vrăjească semenii cu vioara lui fermecată. Când frumoasa Rohele îi fură inima, începe adevăratul „roman” – povestea de dragoste în care n-a crezut niciodată, dar în care se vede prins în cele din urmă cu toate sensibilităţile şi nostalgiile sale de artist. Prin poveste, melodiile lui Stempeniu ajung în toate inimile care păstrează amintirea primului fior al dragostei.
În literatura spaniolă, secolul al XIX-lea este cunoscut ca „epoca de aur a romanului“. S-a impus atunci o generaţie excepţională de prozatori – de la Benito Pérez Galdós până la Vicente Blasco Ibáñez sau Emilia Pardo Bazán. Nicicând în istoria literaturii nu mai existaseră atât de mulţi romancieri de o asemenea anvergură. Însă, deşi romanele sunt cele care s-au bucurat de un succes răsunător, au revoluţionat tehnica narativă şi i-au transformat în autori canonici, proza lor scurtă nu este mai puţin inovatoare sau valoroasă.
Vă propunem, aşadar, un volum inedit, în care am reunit cele mai frumoase povestiri de dragoste ale romancierilor spanioli emblematici pentru această perioadă, texte surprinzătoare şi eclectice ale unor scriitori pe care credeaţi că îi cunoaşteţi. Veţi descoperi un Pérez Galdós de o ironie muşcătoare, un „Clarín“ autor de proze tandre şi tulburătoare, o încântătoare povestire fantastică scrisă de Juan Valera, prima nuvelă poliţistă din literatura spaniolă, precum şi alte mici bijuterii narative care pun într-o nouă lumină autori deja clasicizaţi.
Leopoldo Alas „Clarín“, Emilia Pardo Bazán, Juan Valera, Benito Pérez Galdós, Felipe Trigo, Vicente Blasco Ibáñez, Pedro Antonio de Alarcón, Armando Palacio Valdés
Jacques Henri Bernardin – Paul şi VirginiaNicio colecţie de poveşti de dragoste nu ar fi completă fără istoria tulburătoare a lui Paul şi a Virginiei, cuplu la fel de cunoscut iubitorilor de literatură precum sunt Paolo şi Francesca, Tristan şi Isolda sau Romeo şi Julieta.
Fii ai unor colonişti francezi, însă crescuţi pe o insulă paradisiacă şi educaţi în deplin acord cu legile naturii, cei doi tineri se dezvoltă departe de influenţa corupătoare a lumii aşa-zis civilizate şi fără să ştie ce sunt prejudecăţile, lăcomia sau frica. Natura îi modelează după chipul şi asemănarea sa, iar ei ajung să cunoască fericirea cea mai profundă şi mai autentică ce poate fi atinsă vreodată de om.
„Paul şi Virginia“ a influenţat o întreagă generaţie de scriitori francezi, de la George Sand şi Lamartine până la Balzac şi Flaubert, a inspirat nenumărate filme, picturi, sculpturi, fotografii şi chiar instalaţii de artă modernă, devenind una dintre cele mai celebre poveşti de dragoste din istoria literaturii.
Sir Peter Oglebay, inginer renumit, membru al elitei londoneze, care își petrece după-amiezile la Carlton Club și diminețile în imensa bibliotecă personală, duce o viață tihnită, dar solitară. Cu mulți ani în urmă, când fratele său s-a căsătorit cu frumoasa actriță Valentine Germain, Sir Peter a ales să rupă orice legături cu cei doi soți. În ochii lui, Valentine nu este decât o femeie demnă de dispreț, care îl va duce pe nesăbuitul Robert la pierzanie. Viața i se schimbă însă când Phyllis, fiica lui Valentine și a lui Robert, rămâne orfană, iar Sir Peter o ia în grija lui. Prezența senină a copilului îi descrețește fruntea și îi alină bătrânețile, dar liniștea căminului său este din nou tulburată când Phyllis se îndrăgostește, iar trecutul amenință să se repete. Printr-un minimalism narativ care evită digresiunile, Munson Havens rezumă un întreg univers în doar câteva tușe. În acest roman cu o construcție geometrică, simetriile, recurențele și gesturile în oglindă spun o poveste pe cât de simplă, pe atât de emoționantă despre puterea iubirii de a aduce trecutul în prezent.
Un element cu o importantă valoare simbolică în economia romanului este colecția de felicitări de Ziua Îndrăgostiților, pe care Robert i le dăruise lui Valentine de-a lungul timpului. Aceste felicitări sunt singurul lucru care îi rămâne lui Phyllis de la părinții ei. Le ia cu ea când se mută la Sir Peter, dar și când pleacă din casa lui ca să asculte glasul inimii. Vederile de Ziua Îndrăgostiților îi amintesc de iubirea adevărată care îi unea pe părinții ei și îi dau putere să creadă că o astfel de iubire îi este hărăzită și ei.
Leave a Reply