Cea mai surprinzătoare şi originală piesă literară siriacă este un roman. Printr-o ciudată întâmplare sau poate în virtutea unei profunde legături literare, acest roman conţine în sânul său un poem independent care, el însuşi, este cea mai frumoasă producţie nu doar a literaturii siriace, ci a întregii activităţi literare a Bisericii timpurii. Romanul Faptele lui Toma, apostolul Indiei, iar poemul este cunoscut de către savanţii moderni drept Imnul perlei.
Scrierea numita Faptele apostolului Toma, într-o formă sau alta, a fost cunoscută de către hagiografi şi ecleziologi cu mult timp înainte. Valoarea reală a Faptelor apostolului Toma pentru cel ce se ocupă de creştinismul răsăritean nu stă în acţiunile propriu-zise ale apostolului, ci în rugăciunile şi predicile lui, precum şi în doctrina pe care el o propovăduieşte. Acestea nu sunt simple ornamente literare, ci esenţa însăşi a cărtii. Autorul vrea să ne indreptăm atenţia mai ales spre evanghelia fecioriei şi sărăciei pe care el o predică şi spre efectul pe care aceasta îl are asupra sufletului. Cât despre marea seriozitate a scrierii nu încape nici o indoială: nici un autor creştin timpuriu, ortodox sau heterodox, nu ar fi citat Rugăciunea Domnească în intregime doar ca ornament.
Imul Perlei, care e cuprins in Fapte, „e un vechi imn gnostic despre suflet, care este trimis din sălaşul său ceresc pe pământ, iar acolo îşi uită atât originea, cât şi misiunea până când este trezit de o revelaţie din înalt; după care, el îşi îndeplineşte sarcina ce i-a fost încredinţată şi se întoarce în tărâmurile superioare, unde este reunit cu veşmântul ceresc, echivalentul său ideal, şi se alătură Puterilor cereşti cele mai înalte”.
Leave a Reply