Viaţa lui Adam şi a Evei (sau Lupta lui Adam şi a Evei cu Satana) este în totalitate o lucrare creştină, probabil opera unor egipteni ortodocşi din secolul al V-lea sau al VI-lea, care spun povestea sau poveştile lui Adam – dintre care unele se găsesc în Talmud, în Coran şi în alte părţi – aşa cum erau crezute atunci. Totul este povestit în stilul simplu al pioşilor scriitori răsăriteni din acele timpuri. Credinţa evlavioasă a autorului transpare de-a lungul povestirii sale. Scopul lui este de a-l pune în legătură pe primul Adam cu venirea celui de al doilea, Hristos, la cinci mii cinci sute de ani după căderea lui Adam din Eden şi cu împlinirea făgăduinţei ce i s-a făcut atunci legat de mântuirea lumii. Potrivit cuvintelor autorului, Adam are frecvente schimburi de replici cu „Cuvântul lui Dumnezeu”, care îi spune despre venirea Lui în trup ca să îl mântuiască, o făgăduinţă pe care Adam o încredinţează copiilor lui pentru a şi-o aminti şi a o păstra în scris pentru propriii lor copii. Apoi, după ce moare, trupul lui e îmbălsămat şi aşezat în Peştera Comorilor, unde el şi Eva îşi petrecuseră viaţa; este luat de acolo de către Noe împreună cu aurul, tămâia şi smirna aduse din Eden şi asezat în arcă; de unde este luat de Melhisedec după Potop; şi dus de el, împreună cu Sem şi un înger trimis să le arate drumul, în „Mijlocul Pământului”, pe dealul „Cranium” (Căpăţâna) sau Golgota. Acolo, stânca se deschide de la sine ca să primească trupul lui Adam, după care se închide la loc. Este chiar locul în care a fost ridicată crucea Mântuitorului, atunci când a fost răstignit.
Cartea I tratează despre întreaga viaţă a lui Adam şi a Evei din ziua în care au plecat din Eden, traiul lor în Peştera Comorilor, încercările şi ispitele lor, numeroasele apariţii ale Satanei şi venirea Cuvântului lui Dumnezeu să-i aline şi să-i ajute. Apoi, naşterea lui Cain, Abel şi a surorilor lor gemene, dragostea lui Cain pentru sora lui geamănă, Luluwa, pe care Adam şi Eva doreau să o unească cu Abel. De aici, ura lui Cain şi omorârea fratelui său, apoi suferinţa şi moartea lui Adam.
Cartea a II-a expune istoria patriarhilor care au trăit înainte de Potop, traiul copiilor lui Set pe Muntele Sfânt – Muntele Hermon – până au fost ademeniţi de Genun şi de fiicele lui Cain să coboare de pe munte şi, asemenea „îngerilor căzuţi”, au pierdut dragostea lui Dumnezeu. Apoi, moartea lui Cain, ucis de Lameh orbul şi vieţile celorlalţi patriarhi până la naşterea lui Noe.
Cartea a III-a înfăţişează povestea construirii arcei, a Potopului, a stabilirii lui Noe şi a familiei sale şi a punerii trupului lui Adam în „Mijlocul Pământului”, propăşirea idolatriei în timpul lui Nimrod, nimicirea idolilor şi chemarea lui Avraam.
Cartea a IV-a oferă un scurt istoric al patriarhilor, judecătorilor şi regilor, de la Avraam până la venirea lui Hristos. Ea susţine că oferă genealogiile despre care se credea că au fost pierdute definitiv, dar care au fost totuşi descoperite şi redate amănunţit de către autor.
La sfârşitul volumului au fost adăugate numeroase note din Talmud, Midrasuri şi alte scrieri răsăritene, pentru a ilustra materialul tratat sau pentru a furniza amănunte de interes special.
Leave a Reply