„Noi îl stimam mult pe octogenarul nostru Komandant, colonelul Dienst, care la 1870 fusese prizonier la francezi şi era alsacian. …Era pe cât de sobru, pe atât de cuminte şi drept. El a ales pe prizonierii cu «Da!» la o parte, pe cei cu «Nu!» în altă parte şi a dat cuvântul colonelului Sturdza…
A început prin a batjocori Moldova cea pângărită de ruşi şi de senegalezi şi să ne facă laşi, dacă nu acceptăm propunerea lui. Într-un moment de rumoare şi proteste din partea grupului «Nu!», în care am avut cinstea să fiu, se desprinde din front locotenentul aviator Cantacuzino-Paşcanu, înalt şi chipeş, şi, repezindu-se ca un uliu, se opreşte în faţa lui Sturdza, îl scuipă-n obraz şi-i rupe epoleţii de pe umăr şi-i calcă’n picioare. Un «Huo!» formidabil dinspre grupul cu «Nu!» şi unii se pornesc spre Sturdza. Von Dienst comandă: «Ruhe!» Apoi: «Wache, zur Maschinengewehr!»
S-a făcut linişte şi, cu calmul obişnuit, Komandantul a ţinut o scurtă cuvântare cu finalul acesta: «Ca ofiţer al armatei germane, nu pot decât să aprob acţiunea colonelului Sturdza; ca cetăţean german, însă, felicit pe Oberleutnantul Paşcanu».”
Leave a Reply