Așa-zisul „codex Rohonczi,” care ar fi vorbit despre o istorie a vlahilor din spaţiul dacic, este un document extrem de controversat, cu o scriere care nu a fost descifrată nici până astăzi.
Manuscrisul a fost păstrat la Rohonc, astăzi localitatea Rechnitz din Austria, până în anul 1838, când contele Gusztav Batthyany și-a donat biblioteca, inclusiv codicele, Academiei de Ştiințe a Ungariei.
Cercetătorii unguri au încercat să-l descifreze, crezând că este în limba maghiară, dar fără nici un rezultat.
În principiu, procedeul pe care l-a întrebuințat pentru descifrare a constat în a întoarce cartea și a asocia fiecărui caracter litera cea mai apropiată. E de reținut însă că același simbol cunoaște uneori interpretări diferite și aceeași literă transcrie mai multe simboluri, scrie Adrian Bucurescu în ziarul Timpul.
În text apar și unele ideograme, cu aceeași intenție de a îngreuna descifrarea. În favoarea ipotezei că textul este în limba dacă intervin unele abrevieri, ce se repetă foarte des, printre care Z.S, pentru Zalmoxis, și SSS, pentru numărul 666, care la daci avea însușiri pozitive, spune dacologul de la Timpul.
Apar și unele cuvinte dacice, cum ar fi Napai, denumirea unui trib atestat pe harta marelui geograf Ptolemaios, în stânga râului Ialomița, precum și etnonimul Dac. De câteva ori apare și numele Mathia, ce ar putea duce la concluzia că e vorba de regele Mathia Corvin, inițiat în limbile vechi, în alchimie și în astrologie și mare colecționar de cărți rare.
Alt nume, care apare și el foarte des, Vasia, pare a fi al autorului acestui misterios manuscris. Şi, ca misterul să se adâncească, singurul Vasia cunoscut deocamdată în istoria noastră medievală este un spătar al Ţării Românești, pe vremea domniei lui Mircea cel Bătrân! Dar nu din Ţara Românească plecaseră și Corvineștii?
Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi, se spune pe site-ul Certitudinea. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele. Ea susţine că e în limba dacă. Dar de ce după o mie de ani se scrie în dacă, nimeni nu explică. Şi cine sunt tălmacii.
Scriere secretă
După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: „Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am încercat”. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc”.
După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.
Misterul „Codex Rahonczi” dă apă la moară dacologilor. Încă limba dacică nu a fost descoperită. Se poată să nu fi existat o scriere a acestor triburi. Pe timpul lui Ceauşescu, s-au inflamat spiritele din raţiuni ideologice.
Nimeni nu a dat o soluţie credibilă. O fii vreo scriere apocrifă? Ceva ciudat? Totul rămâne un mister.
După publicarea în 2002 a lucrării ^Rohonczi Codex Descifrare, transcriere si traducere^, autor Viorica Enăchiuc, în România s-au dezvoltat două fronturi: cel al adeptilor si cel al opozantilor. Disputa între tabere are adesea aspecte regretabile. Cei care nu se situează pe astfel de pozitii extreme sunt intimidati si repudiati de către combatanti. Adeptii propunerii doamnei Enăchiuc, care au construit hazardate teorii pe această bază, sunt chiar agresivi dacă încerci să argumentezi un alt punct de vedere. În ciuda acestor realităti, intru în dispută, desi poate cam tarziu.
Eu am examint în ce măsură descifrarea propusă de doamna Viorica Enăchiuc este conformă, necontradictorie cu realitătile înscrisului decriptat de domnia sa. Am constatat că doamna Enăchiuc s-a înselat în multe privinte, că solutia propusă de domnia sa nu este conformă cu particularitătile intrinseci ale Codexului Rohonczi. Discrepantele sunt atât de flagrante încât nici nu mai este cazul să luăm în serios ^transcrierea^ si traducerea pe care ni le propune.
Ce a greșit impardonabil doamna Enăchiuc ?
(1) Doamna Enăchiuc A PARCURS (lecturat) MANUSCRISUL ÎNTRO ORDINE GRESITĂ:
(1.a) În fiecare instanță a reproducerii fotografice, care conține 2 pagini – una singură numerotată, cea din stânga, dna Enăchiuc citeste mai întâi pagina purtătoare de număr și continuă cu vecina din dreapta, cea fără număr. Ordinea corectă de lectură este exact invers. Trebuia să înceapă cu pagina nenumerotată, aceasta fiind verso-ul filei care poartă un număr mai mic cu o unitate decât vecina sa din fotografie (cea precedentă). Trebuia să continue firesc cu pagina purtătoare de număr din fotografie, al cărei verso se află în tandem cu pagina care poartă următorul număr.
(1.b) În cadrul paginilor, dna Enăchiuc parcurge rândurile de jos în sus. Sensul corect de lectură este cel opus: rândurile se citesc firesc de sus în jos.
Lecturarea de la dreapta la stânga în cadrul rândurilor este corecta. Pentru ca lucrurile să fie mai clare, subliniez că manuscrisul a fost redactat în maniera specifică sistemelor de scriere de la dreapta la stânga (ebraic, arab), iar numerotarea filelor s-a făcut în concordantă cu respectivul sens de scriere/citire (o exceptie privind succesiunea unora dintre filele volante, in ciuda numerelor inscrise pe acestea, a se vedea în finalul acestor consideratii). Pentru a ilustra ce anagramă a textului Codexului a descifrat(?) si tradus(?) dna Enăchiuc să ne imaginam că ambele pagini ale filelor ar fi fost numerotate. Succesiunea naturală a paginilor … 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, … ar deveni, în conformitate cu ordinea de lectură a domniei sale, … 101, 100, 103, 102, 105, 104, 107, 106, … ! Pentru ca anagramarea să fie cât mai complexă, dna Enăchiuc citeste rândurile din pagini în ordinea inversă: de jos în sus.
(2) În textul dedus de dna Enăchiuc, NICIUNA DIN DIVIZIUNILE STRUCTURALE (cărti, capitole) NU CORESPUNDE REALITĂTILOR DIN CODEX.
Rupturile structurale propuse contravin unor indicii evidente de cursivitate. Dna Enăchiuc a ignorat existenta unor secvente relativ stereotipe care par a indica adevărata fragmentare logică a textului în unităti narative. Stereotipiile puse în evidenta de mine se conformează unui adevărat ^sablon^, care se regăseste în peste cincizeci de circumstante. În majoritatea locurilor unde apare sablonul, acesta este însotit si de câte o ilustratie.
(3) Maniera în care grupează transliterările semnelor în cuvinte (si în expresii mai lungi), adică SISTEMUL DE SCRIERE identificat de dna Enăchiuc, CONTRAVINE PRINCIPIULUI DECODABILITĂTII (DESCIFRĂRII) UNICE.
Această caracteristică este inacceptabilă pentru orice sistem de scriere, deoarece un text notat cu un astfel de sistem poate fi citit de terti în mai multe variante, fără să poată decide care este varianta notată de autor. Nu este aici locul pentru o discutie mai amplă asupra gravitătii nesocotirii principiului încălcat de solutia dnei Enăchiuc, principiu foarte bine cunoscut de cei familiarizati cu teoria transmiterii informatiei.
(4) Dna Enăchiuc A IGNORAT EXISTENTA A NUMEROASE ENUMERĂRI din Codex.
Am identificat în Codex foarte multe enumerări de elemente si, implicit, câteva simboluri cu semnificatii numerice. Enumerările constituie, alături de repetările de secvente, argumente pentru cele sustinute de mine la punctele anterioare (privind ordinea de lectură și descifrarea multiplă). În transcrierea sau traducerea dnei Enăchiuc nu se întălneste nicio enumerare, desi în Codexul Rohonczi sunt foarte multe.
(5) Dna Enăchiuc TRANSLITEREAZĂ, în câteva ocazii, SEMNE GRAFICE
NEPURTĂTOARE DE INFORMATIE – semne grafice NULE sau anulate de autorul înscrisului (erori de scriere) – SI LE INTEGREAZĂ ÎN TEXTUL PROPRIUZIS.
Situatiile de acest fel nu sunt numeroase (circa 15 am identificat cu certitudine). Se poate aprecia că descifrarea lor si intercalarea în textul clar rezultat nu ar conduce la consecinte dezastroase. Ele reflectă însă o stăpânire precară de către dna Enăchiuc a materialului analizat .
(6) Dna Enăchiuc ATRIBUIE VALOAREA DE SEMNE DE PUNCTUATIE UNOR
GRAFII MAI COMPLEXE CARE PAR MAI DEGRABĂ IDEOGRAME.
Cel putin o parte dintre simbolurile decretate de dna Enăchiuc ca fiind semne de punctuatie, au cu totul alte semnificatii.
Un detaliu foarte important în atribuirea semnificatiilor literale (descifrarea) grafemelor din Codex este vocalizarea diferită, fără vreo explicatie din partea autoarei.
O caracteristică a textului frecvent utilizată în sustinerea afirmatiilor mele – existenta unor (prea numeroase) secvente repetate – mi-a permis stabilirea succesiunii logice a filelor volante care poartă numerele 1, 2, 3, 7. Ordinea de lectură a acestora este 2 – 3 – 1 – 7 . Deductia face posibilă următoarea ipoteză:
Filele n-au fost numerotate la momentul legării lor în volum, ci mult mai târziu, când manuscrisul era deja deteriorat si circa 20 de file erau volante. Autorul numerotării a fost un detentor (persoană particulară sau functionar public) care nu avea capacitatea de a citi efectiv textul. În ipoteza că manuscrisul este o copie a unei lucrări mai vechi, copistul a făcut o reproducere …mecanică a unui înscris neinteligibil pentru el (nu abordez intentionat ipoteza falsului).
Toate afirmatiile de mai sus le probez cu argumente formulate exclusiv pe baza analizei textului din Codexul Rohonczi (în circa 25 de pagini).Demonstratiile, pentru a putea fi urmărite si intelese, nu presupun o specializare anume, ci doar atentie si rabdare.
Cu stimă,
Eugen Nicolaescu, Bucuresti.
🙂 degeaba incercati sa mistificati totul ca adevarul iese treptat la iveala si veti fi ingroati cu totii in grotele infernului!