România văzută de Tom Gallagher e una fără retuşuri. În instrumentarul cercetătorului nu există nici minciuni cosmetice, nici partipriuri de conjunctură. Miza unei asemenea cărti stă tocmai în capacitatea autorului de a rămâne echidistant şi de a trata subiectul cu detaşarea specifică profesioniştilor. Tom Gallagher a vizitat România şi a ajuns s-o cunoască în amănunt. Nimic nu îi este străin, de la mazilirile pronunţate de Înalta Poartă la excursiile minereşti în centrul Bucureştiului. Furtul unei natiuni nu cuprinde reţete de insănătoşire sau sfaturi rostite din vârful buzelor. Volumul înseamnă în primul rând o cantitate enormă de informaţii sistematizate impecabil. Tom Gallagher a cotrobăit prin arhive, a consultat colecţiile ziarelor, a petrecut sute de ore pe Internet, a discutat cu oameni din miezul evenimentelor şi a aflat tot ceea ce îl interesa. Rezultatul este, fără dubiu, impresionant. Cititorul român avea nevoie de un demers neutru şi meticulos, de un ghid prin trecutul îndepărtat sau recent, de o minienciclopedie a succeselor şi eşecurilor naţionale. Exact asta îi furnizează Furtul unei natiuni. Nu ştim câţi dintre puternicii de azi sau de ieri vor parcurge cartea şi se vor programa pentru un examen de conştiinţă. Este cert însă că publicul va avea ocazia să vadă nu doar cum ne privesc alţii, ci în special cât mai avem de mers până când vom atinge limanul normalităţii.
Leave a Reply