Pentru Lucian Boia, democraţia efectivă – cea care presupune, în acelaşi timp şi fără vreo restricţie, suveranitatea poporului, libertatea şi egalitatea – nu există şi nu va exista niciodată. Altfel spus: democraţia este un mit. Ea este un proiect utopic care a jucat un rol–cheie în evoluţiile ultimelor două secole, materializându-se într-un mod fatalmente incomplet, cu mai mult sau mai puţin succes, într-o varietate de construcţii politice: modelul american şi modelul francez, democraţia occidentală şi democraţia comunistă etc. Simbolurile şi realitatea nu trebuie confundate. Cuvintele ascund uneori sensul real al lucrurilor. Aşa se întâmplă cu termeni precum absolutism, democraţie, stânga, dreapta, comunism, extrema dreaptă. Lucian Boia îl invită pe cititor la o decriptare lipsită de prejudecăţi a conceptelor ale căror conţinut se vădeşte a fi foarte adesea diferit de aparenţe.
„Dezamagitii democratiei ar proceda cu totul gresit daca ar porni in cautarea altor utopii, presupunandu-le mai performante, si cu speranta ca acelea vor institui in sfarsit dreptatea perfecta si fericirea generala. Consumata cu moderatie, utopia e un stimulent absolut necesar; fara o doza de gandire utopica, lumea n-ar ramane decat materie, teren de joc pentru instinctele primare. Dar abuzul de utopie e periculos: experimentul comunist trebuie privit sub acest aspect ca un avertisment. Capcana cea mai perfida a istoriei este linia, din nefericire invizibila, care separa realizabilul de irealizabil (sau, si mai rau, de materializarile monstruoase). Este legitim sa cerem mult democratiei. Dar sa nu-i cerem prea mult.“
de acelaşi autor:
Istorie şi mit în conştiinţa românească
România, ţară de frontieră a Europei
Explorarea imaginară a spaţiului
Între înger şi fiară. Mitul omului diferit din Antichitate până în zilele noastre
Două secole de mitologie naţională
Mitologia ştiinţifică a comunismului
Sfârşitul lumii. O istorie fără sfârşit
Leave a Reply