Gluma Zen este unul dintre mijloacele preferate ale maeştrilor zen ca să zdruncine ideile preconcepute.
Culegerea de Zâmbete Zen, prima de acest gen apărută la noi, ne propune, spre lectură, un mănunchi generos de anecdote, de povestioare, de haiku, de koan şi de cugetări ale călugărilor, preluat din vastul repertoriu al înţelepciunii zen, de la origini şi până în zilele noastre.
O adevarată terapie împotriva îmbufnării!
Gluma este libertatea zenului. Ea scutură cu insolenţă copacul doctrinelor.
Gluma este un alt mod de a privi existenţă, de a interpreta lumea. Ea relativizează, calmează, stimulează. Nu există zen fără glumă. Căci zenul se fereşte de intelectualisme, de verbalism şi favorizează experienţa directă. Datorită glumei, el stabileşte această distanţă „fericită”, care ne dezintoxică de teorii, ne fereşte de veneraţii intempestive şi ne salvează de integrisme.
Gluma zen, în toate epocile, în faţa religiilor, a celor mai diverse culturi, este ca o lovitură sănătoasa de picior dată furnicarului. Ea invită, dincolo de dogmatism, la simplitatea iubirii fără limite, la răbdarea infinită, la a-i întâmpina cu braţele deschise pe toţi şi pe toate. Ea întredeschide „poarta fără poartă” a Trezirii.
„- Ce este Buddha?
– Aşteaptă să fie unul şi o să-ţi spun!”
O culegere având toate calităţile care au adus marele succes al cărtii „Cele mai frumoase povestiri Zen”: zâmbetul, fineţea, poezia şi, mai ales, o mare delectare a unei gândiri libere, pentru care fiecare moment este un motiv de încântare.
Fost director de liceu, Henri Brunel a fost timp de peste treizeci de ani profesor de yoga. El este autorul lucrărilor „Ramâneţi zen: metoda pisicii” şi „Ghid de relaxare pentru cei ce nu au timp” (Ed. Seuil), „Cele mai frumoase poveşti zen” (trei tomuri şi o versiune ilustrată publicata de Ed. Calmann-Levy în 2002) şi „Încredinţez urmele mele norilor”.
Leave a Reply