Am ajuns dependenţi de fericire şi obsedaţi de beneficiile „gândirii pozitive”. Când nu ne îndopăm cu pastile, citim studii care caută neobosit fericirea, sau cărţi de self-help scrise de te-miri-cine despre cum poţi ajunge la „o viaţă lipsită de griji”.
Dar cine spune că trebuie să fim fericiţi? În Împotriva fericirii, savantul american E.G.W arată că melancolia este un ingredient necesar al oricărei culturi vii. Ea este muză literaturii, a picturii şi a muzicii, este forţa pe care se sprijină ideile originale şi trăirile autentice. Vom alege un creier amorţit cu Prozac sau un izvor al creativităţii care se hrăneşte din melancolie? E timpul să ne eliberăm de lanţurile „gândirii pozitive” şi să acceptam tristeţea noastră profund umană.
„Un eseu zvelt şi dinamic, ce va stârni cu siguranţă controverse într-o lume dominată de industria fericirii. Suntem obsedaţi de fericire, susţine Wilson, iar prescrierea generalizată de antidepresive este prima proba în acest proces. […] Fără a «romanţa depresia clinică», profesorul american arată cum melancolia este parte din orice cultură inovatoare, […] iar meditaţiile sale asupra marilor artişti, de la Melville la John Lennon, sunt tulburătoare.”
Publishers Weekly.
Leave a Reply