„Cuvântul din cuvinte e o carte cu miză maximă. Îndrăzneaţă stilistic, originală şi bătăioasă. Este parabola unei lumi totalitare, în care, azi, se poate recunoaşte România dintre 1948 şi 1989. Ar fi putut contura o utopie neagră, dacă n-ar fi, în fond, un roman realist, ascuns în limbaj esopic. Este, probabil, primul roman politic esopic scris în literatura română modernă. Cititorul trebuie să descopere realitatea printre rânduri, să caute subtextul. Cartea Monicăi Lovinescu are 21 de capitole: sunt 21 de feţe ala răului lumii şi cea mai puternică legătura dintre ele este absurdul. Un narator sau, mai des, o naratoare anonimă consemnează scene de viaţa cotidiană. Lumea e schimbată, de nerecunoscut, în cel mai concret mod cu putinţă: munţii dispar, căci totul trebuie să fie nivelat, fără relief, oamenii au nevoie de alte capete ca să trăiască mai departe, plasa de interdicţii riguroase şi permisiuni bine delimitate îi acoperă, îi transformă în anonimi, lipsiţi de personalitate. Cuvintele se golesc de înţeles. Totul poate deveni delict (delictul de „nap porcesc”, delictul de „abajur”), scrisul e un delict, literele sunt sau nu vinovate prin simplul fapt că există” (Ioana Pârvulescu)
Leave a Reply