Limbajul artistic romanic caracterizează global Europa secolului al XI-lea şi prima jumătate a secolului al XII-lea, dar primeşte diverse interpretări în funcţie de regiune.
Se poate vorbi într-adevar de o artă europeană, deşi acastă perioadă este una de extremă fragmentare geopolitică. Însă referinţa culturală comună şi identitatea funcţiilor atribuite artei şi a aşteptărilor pe care le provoacă, fac să se degaje o unitate substanţialî din creaţia acestei perioade cu un context istoric ale cărui orizonturi, în special umane, se lărgesc. O nouă mobilitate a oamenilor şi a mărfurilor caracterizează Europa începând cu mijlocul secolului al XI-lea, ca urmare a revigorării economice şi comerciale, a cuceririlor militare şi, mai mult, a practicii pelerinajelor. În paralel cu impulsul expansionist care a declanşat expediţiile militare în Occident, Reconquista şi cruciadele, s-a dezvoltat şi un program asiduu de construcţie pe plan tehnic a soluţiilor arhitecturale romanice, precum tavanul boltit, a permis realizarea unor construcţii la scară monumentală. Biserica este protagonista indiscutabilă a scenei artistice şi marea stăpână a comorilor artistice. Ea este păzitoarea lor şi a faimoasei via salutis proclamată de către mulţimea austeră a statuilor care populează şi animă portalurile marilor catedrale.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply