Omul a devenit prea puternic pentru a se putea ignora. Iar lumea în care s-a scufundat, pe măsură ce şi-a construit-o, împrumută deja prea mult din propria-i nesăbuinţă. Pe cât de abilă, pe atât de puţin înţeleaptă se dovedeşte fiinţa umană, izolată de plenitudinea existenţei prin lumea crescută ca o carapace ce protejează, dar şi deconectează totdeodată. Numai aşa ar putea fi explicată discrepanţa dintre abilitatea cu care omul înţelege sau stăpâneşte lumea exterioară imediată şi incapacitatea, notorie deja, de a se înţelege pe sine sau de a contempla existenţa în unitatea ei profundă.
Leave a Reply