Premiul Nobel pentru Literatură, 2010
De Gabriel Daliş
„cartografierea structurilor puterii și pentru imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individuale”
O carte considerată îndrăzneaţă, deşi după ce am citit Călugăriţa lui Diderot, nimic nu mi se pare îndrăzneţ, care descoperă un exotism rafinat, întâlnit, mai nou, şi la Le Clezio (e suficient să amintesc aici Peştişorul de aur).
Un subiect tabu, incestul, desfăşurat ca o multitudini de oglinzi ale sinelui, apropiate unele de altele. Măiestria lui Vargas Llosa constă nu neapărat în abordarea acestui subiect delicat, ci în modul de-a dreptul rarisim de a-l aduce pe cititor aproape de personajul principal feminin (sunt două personaje principale, potrivit celor două genuri masculin şi feminin) care, acroşat unor mentalităţi cotidiene, pe drept ar fi fost condamnat în orice epocă. Elogiu mamei vitrege este o carte care abordează şi alte teme tabu, cum ar fi: lipsa de castitate a copilăriei, imaternitatea celor consideraţi maturi şi asumarea unor identităţi specifice care pot concepe măcar ideea de familie.
De acelaşi autor
Ma asteptam sa fie o carte buna, insa am fost putin socata. Si acum la cateva zile dupa ce am terminat de citit imi mai vin in minte pasaje din carte. Iar felul de a scrie a-l autorului e demn de toate laudele!
E cartea lunii mai pe http://blog.serialreaders.com/2010/05/in-luna-mai-citim/ 😉