Doctrina sufletului binar, conturată limpede de ultimele descoperiri ştiinţifice cu privire la mintea umană, afirmă că sufletul este divizibil – un compozit format din elemente distincte, care se pot separa (şi adesea chiar o fac) în momentul morţii, fiecare având apoi propria sa experienţă post-mortem.
Astfel putem înţelege de ce jumătate de omenire crede în existenţa veşnică a unui rai şi a unui iad în care individul urmează să ajungă după moarte, iar cealaltă jumătate crede, cu aceeaşi fervoare, în reîncarnare. Doctrina sufletului binar explică – şi chiar anticipează – sistemele de convingeri existente în sute de religii trecute şi actuale, dar şi rezultatele recentelor cercetări în domeniul vieţii de după moarte. Această descoperire sugerează că absolut toate formele de aparente fenomene post-mortem, incluzând aici experienţele la graniţa morţii, regresiile în vieţile anterioare, manifestările poltergeist, channeling-ul şi alte modalităţi de comunicare cu lumea cealaltă, sunt reprezentări autentice şi corecte ale tărâmului aflat dincolo de poarta morţii. Nici unul dintre aceste fenomene nu poate reda, însă, imaginea completă. În mod similar, textele religioase antice oferă descrieri valide, dar, în ultimă instanţă, incomplete, privind ceea ce se întâmplă în timpul metamorfozei numite «moarte». Dar toate aceste descrieri, atât de diferite între ele cum par, se îmbină pentru a crea o imagine unitară, simplă şi logică a vieţii de după moarte. Doctrina sufletului binar preia toate aceste piese ale mozaicului numit viaţă de dincolo, sau viaţă post-mortem, şi reliefează modul în care ele se împletesc, oferind un răspuns limpede la cea mai mare enigmă din istoria omenirii.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply