„Brusc, am sărit în picioare. Ionescu era singur în camera mea. Scăpând din capcană, „mascatul” ştia acum unde să-şi caute victima. Din câţiva paşi, am ajuns pe culoar. Uşile dormeau cuminţi sub veghea bocancilor. Şase ciocănituri despărţite două câte două – acesta era semnalul convenit – şi, după oarecări ezitări, Ionescu îmi deschise. Cu un suspin de uşurare, m-am rezemat de perete. Simţeam că dintr-un moment într-altul capul o să-mi plesnească. Îl părăsii din nou. Ionescu se grăbi să se asigure, întorcând de două ori cheia în broască.”
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply