Moartea este o certitudine, poate singura din acest Univers. Unul dintre cei mai mari scriitori italieni a trecut in neființă. O minte uriașă, filosof si semiotician de marcă, Umberto Eco s-a impus literaturii lumii printr-un roman criptic despre eterna bătălie dintre bine și rău Numele trandafirului.
Scrierile lui Umberto Eco îți trezesc cele mai profunde întrebări și alegații despre viață și esența acesteia. Înainte ca Racul este o carte de eseuri despre voința politică de a schimba lumea, exact ca racul un pas înainte doi înapoi.
Istoriile lui Umberto Eco, Vertigo-lista infinită sunt cărți eclectice și enciclopedice. Scrierile sale ne demonstrează voința sa de a cripta informația dobândită de a o face introspectivă.
Ultimele sale romane sunt prinse în actualitatea acestei lumi, Cimitirul de la Praga, Zero sunt cărți despre actualitatea conflictelor istorico-politice. Pierderea lui Umberto Eco ne provoacă o durere, un mare inițiat și învățat a plecat dintre noi. În cărțile sale putem observa tot timpul o frică de moarte și de incertitudine, Umberto Eco ne arată că viața trebuie trăită ca o cunoaștere, ca o treaptă spre Înțelepciune.
Ce va rămâne după Umberto Eco? Certitudinea că a fost un inițiat, un metafizician clar nu unul abstract, o minte dornică de cunoaștere și de căutare. Citind opera lui Umberto Eco ai dorința de a căuta și de nu te opri niciodată.
Niciodată un mare scriitor nu moare în glorie, de fapt moartea oamenilor mari este adesea lipsită de glorie. De fiecare dată când trec pe lângă Mănăstirea Melk din Austria, mă gândesc la Numele Trandafirului.
Se spune că poți trăi 1000 de ani fără ca lumea să te știe sau un an ca toată lumea să fi auzit de tine. Omul trece dar opera rămâne spune Miguel de Cervantes. Umberto Eco s-a dus dar acum descoperim adevărata dimensiune a operei sale.
Un glas al vieții și înțelepciunii care nu se va opri niciodată, Umberto Eco.
Nu voi muri cu totul, o parte din mine va rămâne! Quintus Horatius Flaccus
Leave a Reply