Editura RAO a trimis în comunitatea de lângă Boston, locul reşedinţei lui Dan Brown, două ziariste:Ioana Grindean şi Mihaela Rădulescu.Una deşteaptă, alta cu sex-appeal.Toată vizibilitatea debordantă de azi a autorului în România nu ar fi fost posibilă fără ideea genială de PR a Valentinei Pricopie, demnă de orice OSCAR în domeniul comunicării din România. A reuşit singură ce n-ar fi fost în stare zece agenţii de specialitate. Prin această tânără talentată, Ovidiu Enculescu, patronul editurii, a dat lovitura. Cu nici cinci mii de euro, a reuşit să acopere spaţii de sute de mii. Acţiunea se califică pentru PR Awards, negreşit. Continuare interviu:
Ioana Grindean: Cea mai recenta carte a dumneavoastră, Simbolul Pierdut a apărut la 6 ani după Codul lui Da Vinci. De ce atâta aşteptare?
Dan Brown: Ha, ha… parcă aţi fi editorul meu. Au existat mai multe motive pentru care scrierea acestui volum a necesitat atât de mult timp. Informaţia din această carte este atât de complexă, mai ales partea ştiinţifică, încît am avut nevoie de ceva mai multă vreme să ajung înţelegerea profundă a lucrurilor pentru a putea scrie despre ele.
I.G.: Cum aţi descrie în câteva cuvinte cărţile dumneavoastră ca un argument pentru cei care nu le-au citit?
D.B: În esenţă, aceste cărţi sunt despre căutarea unei comori şi sunt cărţi pe tema unor idei filosofice. Aşa că există două planuri ale acestor cărţi. Avem pe de-o parte povestea foarte alertă a căutării comorilor – destul de plăcută ca lectură – şi pe de altă parte, o multitudine de informaţii istorice sau despre religie care, practic, îţi hrănesc apetitul pentru cunoaştere, de-a lungul lecturii. Simbolul Pierdut este în fond arhetipul luptei dintre bine si rău.
I.G.: Scrierile dumneavoastră abundă în informaţii despre societăţi secrete, ale căror mecanisme sunt de cele mai multe ori dezvăluite doar iniţiaţilor, acestea fiind necunoscute, aproape inaccesibile marelui public. Cum explicaţi faptul că ştiţi atât de multe lucruri despre Masonerie, deşi nu sunteţi membru al acestei organizaţii?
D.B.: Da, pot explica asta. Eu am fost întotdeauna fascinat de aşa numitele ‚societăţi secrete’, încă din copilărie. Există o lojă masonică şi în Exeter, New Hampshire, oraşul în care m-am născut şi în care locuiesc. Îmi aduc aminte că atunci când eram copil, văzând mereu draperiile trase la ferestrele clădirii unde obişnuiau să se întâlnească iniţiaţii, eram foarte curios despre ce se întâmplă în spatele lor? Şi cred că toţi suntem fascinaţi de ceea ce eu numesc “puterea din umbră” – despre ideea acelei forţe care acţionează întotdeauna undeva în spatele cortinei, şi unde cineva trage mai mereu sforile. Aşadar, am avut mereu o înclinaţie către acest gen de poveşti, în a le citi şi a le scrie.
I.G.: Aţi considerat această putere din umbră ca fiind una negativă? Şi mai ales unde i-aţi încadra pe masoni?
D.B.: Trebuie să ştiţi că, până de curând, nu am ştiut suficient de mult despre masoni, astfel încât să fac judecăţi de valoare, să spun dacă sunt buni sau răi. Am petrecut mult timp documentându-mă, şi iată mă întrebaţi de ce a durat şase ani până a apărut această nouă carte. Acesta este unul dintre motive – a trebuit să arpofundez. Dacă aş fi descoperit ceva negativ despre masoni, acest lucru l-aţi fi regăsit în carte, dar am fost foarte impresionat de taine şi am un profund respect pentru filosofia lor.
I.G.: Cum faceţi să introduceţi atât de multă informaţie în cărţile dumneavoastră fară să le transformaţi în lecturi greoaie?
D.B.: Este foarte, foarte dificil şi mă bucur că aţi sesizat acest lucru. Este o chestiune legată de echilibru şi de nevoia de a te asigura că dincolo de orice eşti în slujba povestirii şi că înainte de orice există acţiune. În jurul acesteia adaugi cât de multă informaţie poţi, dar având grijă să nu încetineşti tensiunea. Isteria Dan Brown
I.G: Ce aşteptări aveţi la nivel mondial de la “Simbolul pierdut”?
D.B.: Sper foarte mult, dar nu ştiu dacă am aşteptări. Până acum, am înţeles că volumul este primit foarte bine. Mi s-a spus că deja au fost comandate 20 de milioane de exemplare, ceea ce este un număr foarte foarte mare pentru un timp atât de scurt şi sper doar că va fi citita cu aceeaşi plăcere cu care a fost citit Codul lui Da Vinci.
I.G.: Care a fost cel mai dificil lucru, cea mai mare provocare pe parcursul documentării pentru această carte?
D.B.: Cred că cel mai dificil aspect este faptul că Simbolul pierdut se concentrează pe noetică. Această ştiinţă a fost foarte greu de desluşit şi am avut nevoie de mult timp şi multă energie pentru a ajunge în acel punct în care să cred că netica este adevarată. Am abordat-o de pe o poziţie plină de scepticism şi cea mai mare provocare pentru mine a fost să aflu suficient de multe despre noetică, astfel încât să mă conving că într-adevăr este o ştiinţă, că există ca atare.
I.G: Cât de mult este informaţie aflată de la masoni şi cât de mult este ficţiune în “Simbolul Pierdut”?
D.B.: Cred că aş putea să vă spun 98,2 % dar nu e un răspuns. (râde) Nu este cuantificabil. Informaţiile despre masoni, despre istoria şi ritualurile lor sunt adevărate şi le găsiţi în cărţile de istorie. Nu există Peter Solomon în realitate, e un personaj fictiv, nu există piramida masonică – e iarăşi pură ficţiune.
I.G.: V-aţi gândit vreodată să scrieţi un roman a cărui acţiune să se petreacă în România? V-ar putea oare inspira Dracula?
D.B: Tocmai am citit povestea lui Dracula în urmă cu trei luni. N-o citisem până acum şi am fost absolut uimit . Este o poveste stralucită, scrisă epistolar, sub forma unor înscrisuri – tip jurnal şi epistolar – către cei de acasă, într-un mod absolut inteligent.
I.G: Să vorbim despre puterea minţii. Editura RAO, cea care se ingrijeşte de apariţia cărţilor dumneavoastră în România, a vândut, până acum peste 500 de mii de exemplare, aveţi aşadar 500 de mii de fani în ţara mea. Ce-ar fi dacă exact în acelaşi moment toţi fanii din România, care v-au cumpărat cărţile, ar gândi‚ Dan Brown trebuie sa vina în România, ati simţi forţa acestor gânduri?
D.B: Mi-ar face o mare plăcere să vin în România. Sunt convins că undeva, acolo, există o extraordinară aventură a lui Robert Langdon care mă aşteaptă să o descopăr şi să o transform într-un roman. Orice este posibil, nu o sa promit nimic acum dar cu siguranţă îmi doresc să vin să vizitez România. ( interviul integral acordat în exclusivitate postului de radio Europa FM
O, da, Robert Langdon lipsea din mediul (a)cultural din Romania 🙂
ce-am-mai-citit.blogspot.com
lipsesc, lipsesc, atat Robert Langdon, cat si Tom Hanks!
Dupa atatea vanzari fulminante rao ar mai trebui sa mai plateasca si din datoriile catre traducator. Nimeni nu vede niciun un ban de la ei de ani de zile !!!!!!!!!!!!!!!!!!
După atatea vanzari fulminante rao ar mai trebui sa mai plateasca si din datoriile catre traducator. Nimeni nu vede niciun un ban de la ei de ani de zile !!!!!!!!!!!!!!!!!!
Stimați RAO-iști, cum reușiți să îmbinați etica cu păcălirea traducătorilor?
Foarte adevarata si la fel de trista chestiunea cu neplata traducatorilor. Ar merita sa devina un subiect de mare discutie, nu?
cele mai bune cartii,de curand am putut pune mana pe 3 cartii de ale lui Dan Brown,inferno,simbolul pierdut si codul lui Da Vinci,exact ce imi trebuie actiune si suspans