Într-un eseu care caută evidența artei cinematografice, Cezar Gheorghe demonstrează că filmul aparține unei vieți spirituale mai înalte, pornind de la celebra definiție a lui Godard: „Cinematograful este adevărul de douăzeci și patru de ori pe secundă”. Deoarece „scrierea cu lumina” – gândirea filmului – reușește să proiecteze pe ecran nu numai imaginea exterioară a ființelor și lucrurilor, ci și o vitalitate nouă regasită în perfecțiunea mecanică a mișcărilor camerei de filmat: acea unitate ritmică a timpului pe care se desfășoară imaginile vieții.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply