Alexandru Cristian – Şabestari. Poezie şi taină

DSC_3667-2Mister, creaţie, iluminare gânduri greu de pătruns de mintea omului. Legătura cu divinitatea este unică şi irepetabilă pentru fiecare om. Înţelepţii sufiţi spun că totul este Allah şi Allah este în totul.

    Şabestari creează versuri pentru mistici dar şi pentru cei neiniţiaţi. Mort la o vârstă hristică marele poet Şabestari a descris în 2000 de versuri doctrina sufită despre om şi calea sa către îndumnezeire, Grădina Tainei.

Şi pricepem că lumea e doar o-nchipuire/cum unu-n orice număr mereu e-n repetire.” spune poetul în Prolog afirmând doctrina sufită despre indivizibilitatea puterii divine. Înţelepţii sufiţi consideră că pentru a ajunge la o stare de katharsis şi de revelaţie trebuie să-l putem vedea pe Dumnezeu în orice lucru şi fiinţă.

Poemul Grădina Tainei este un poem filosofic interogativ sub forma unor 15 întrebări despre credinţă, univers, relaţia transcendentală între om-divinitate, gândire, înţelepciune, iubire mistică

Gândeşti drept când de lume desprinsu-te-ai deplin/ şi-atunci te luminează doar fulgerul divin.” Un vers despre adevărata înţelepciune, omul nu poate dobândi adevărata cunoaştere prin rugăciune şi prin asceză. O asceză socială, fiecare înţelept sufit este  un călugăr în lumea aceasta.

Cum lumea e reflexul luminii Celui Sfânt/ce-i El de fapt rămâne o taină pe pământ.” Pe Dumnezeu nu-l putem cuprinde cu mintea ci cu doar sufletul curat. Taina divină este ascunsă oamenilor ce caută în interiorul duhului lor.

Tu, dincolo de spaţiu şi timp de te ţine!/ Desprinde-te de lume! Fii lumea pentru tine!” Acest vers este tainic, mistic şi cu profunde înţelesuri. Este un îndemn adresat lui Allah pentru a se întoarce către faţa oamenilor şi un îndemn dat oamenilor pentru a se dezlipi de lume. Este înţelesul filosofiei mistice sufite, un soare are raze ce izvorăsc din soare, razele fiind tot soare.

Tu eşti pluralitatea ce-a-ajuns Unicitate/ tu eşti Unicitatea ce-a-ajuns pluralitateŞabestari descrie înţelepciunea sufită a unicităţii tuturor lucrurilor, o unitate desăvârşită de puterea absolută a lui Allah. Înţelepciunea Coranului nu susţine doctrina sufită, ci puterea nemărginită a lui Allah asupra sorţii oamenilor. În sufism oamenii se mântuiesc nu independent de voinţa lor ci numai cu dorinţa unităţii cu Allah.

Sfântului sfinţenia nu trebuie să i se vadă” un îndemn la modestia omului care porneşte pe greoiul drum al sfinţeniei, al unităţii cu Dumnezeu. Sfântul nu trebuie să strige în gura mare că este sfânt pentru că Allah are grijă şi o să-l răsplătească în lumea aceasta dar şi în cea viitoare.

Profetu-i ca un  soare iar sfântu-i ca şi luna/ Se întâlnesc când Domnul pe frunţi le-a pus cununa” Împletirea vieţii celor doi este un cosmos pe care lumea îl admiră uimită de înţelepciunea plină de grijă a lui Allah faţă de aleşii Lui. Oamenii aleşi de Dumnezeu trebuie să se completeze şi să fie un model pentru lume ca şi astrele ce guvernează viaţa oamenilor.

Cunoaşterea credinţei: virtute îngerească/ de care n-are parte o inimă câinească.” Omul credincios aspiră spre fiinţarea îngerească. Îngerii sunt fără de păcat, patimi şi nevoi. Credinciosul este un înger carnal, omul păcătos este un diavol cu chip de om, o inimă plină de murdărie.

Marele poet mistic Şabestari ne învaţă că există trei tipuri de morţi. Prima moarte este moartea clipă, trecerea necruţătoare a timpului. A doua moarte este moartea voinţei, înfrângerea virtuţii prin păcat, este moartea sufletului. A treia moartea este cea de care nu scapă nimeni, cumplita moarte fizică.

Din vinul nimicirii de sine de vei bea/atuncea de-al tău deplin vei scăpa.” Ca să-ţi înfrângi patima, ispita trebuie să arzi precum un foc interior, lumea să nu fie lume, viaţa să nu fie viaţă, iubirea să nu fie iubire. Trebuie să fi un eter care aruncă foc asupra tuturor păcatelor şi relelo

Beţiv e doar cel care s-a eliberat de sine/ Păgân-i piosu dacă la sine tot mai ţine” Mândria, trufia sunt păcate capitale pentru un înţelept, pentru un om care trăieşte pentru Allah şi descoperirea paradisului veşnic. Triumful asupra acestei vieţi este eliberarea de sine, nimicirea trufiei şi dorinţelor de a stăpâni şi domina, ispite ale veşnicului revoltat împotriva ordinii lucrurilor.

Șabestari descrie înțelepciunea sufită în versuri de o rară frumusețe. Contribuția sa în poezia persană este uriașă, marele poet este unul dintre marii poeți mistici ai lumii islamice.

Scris de Cristian Alexandru

Alexandru Cristian s-a născut la data de 23 octombrie 1987 în Brăila. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Bucureşti, masterul de Securitate şi Apărare al Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”. Este doctor în Informații și Securitate Națională al Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”. A publicat volumele de poezii Versuri Ciobite la Editura Semne-Artemis-2011, Pietre și Inimi la Editura Epublisers-2015. A publicat cărți de politică internațională și geopolitică, printre care amintim monografia Între Elefant, Urs şi Dragon- Spre o nouă arhitectură globală, la Editura RAO-2014. Este autor al unor articole științifice în domeniul securității și apărării naționale, istoriei, geopoliticii, istoriei medicinei, relațiilor internaționale. A publicat peste 200 de recenzii literare. A publicat poezii și articole pe blogul personal AlexCristian.ro dar și blogul site-ului ziarului Adevărul.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *