Povestea cu cocoşul roşu este, în fond, un virulent roman de moravuri, îmbinând caracterul satiric cu cel politic (antiutopic)…”
— Bou, vițică?
— Hăi! Bouț, mânțămăsc. Hăi, Bălane, de te scoală…
Abia acum în jurul lui Bălan au prins a se învârti, a se suci, a-l trage, a-l tipări, a-l vânzoli, a-l netezi, a-l cuprinde cu privirea de la cap la picioare și înapoi, de la picioare la cap, ș-apoi jur-împrejur, cum ai căta un ou de bănuț, purtându-l între degete. El simțea, căci bou-bouț, însă simte dacă e viu… Se vânzoleau, bâzâind împrejurul lui, mantale, paftale, floace, cojoace, moțoace, cozoroace, desagi, nădragi, sumane, otomane-harjatane și pâini de târg.
— Blând! Iaca, uitați-vă… Că l-a fătat mamă-sa prin postu’ Crăciunului și a iernat cu copiii în casă…
— Câte iarmaroace am umblat, încă așa patret n-am văzut.
— Tare-i alb, bre-bre-e-e-e!
— Cinci puncte într-o paranteză, dacă să-l așterni pe hârtie.
— Coarnele-s paranteza, da’ punctele care-s?
— Copite-s patru… și botul – cinci!
— Ia hai să vedem, cât cere?
— Țineți minte, județul Bălți ne-a trimis cândva unul așa de sămânță.
— Apoi cu ce aveau să se laude înainte județele?
— Ia vezi dumneata, că bat palma! Oare cu cât l-a lăsat?
— Adevărat, tovarășe! Cinci plăcințele negre între doi țăruși…
— Aveți în vedere copitele și botul între coarne?
— Nu mai grăiți, că-i patret și gata!
— El, banul, crește, dacă îl hrănești zdravăn…
— Acum, cu tehnica asta, la ce ți-i bun?
— Cușer… Iese niște carne, cușer, mmâh!
— Ia nu mai grăiți, că-i mare mângâiere: ieși afară pentru tine și tragi o raită prin ocol, și te iei cu un gând, dis-de-dimineață…
— El așa o fi, da’ cu tehnica asta v-am spune: „Cinci baligi între doi țăruși…” Ia uitați-vă ce se scrie:
LAPTE FĂRĂ VACĂ ORI VACĂ-ROBOT
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply