În anii 1944-1947, autoarea a fost martoră atentă a nenumăratelor „simptome” prin care se manifestă instaurarea comunismului în România. Nu s-a mulţumit să observe: a citit despre cele trăite, a reflectat asupra lor, a descoperit mecanisme. De aceea amintirile ei depăşesc, am putea spune, genul memorialistic. Ele se constituie într-un veritabil manual de istorie, viu, pasionant, a acelor vremuri tulburi ce aveau sa devină în curînd violente.
Leave a Reply